Ai trimis șase mesaje și trei cereri, ți-ai actualizat profilul de două ori și ai verificat căsuța poștală mai des decât ți-ai verifica copiii dormind. Răspunsuri, deocamdată, niciunul. Cine revine în piața muncii după o pauză, fie ea de concediu de creștere a copilului, de îngrijire a cuiva drag sau de recuperare după o perioadă grea, cunoaște senzația de apă stătută: faci tot ce se cuvine, iar suprafața rămâne netedă. Vestea mai puțin amuzantă este că tăcerea e normală. Vestea bună e că o poți folosi. Iată cele mai frecvente greșeli pe care le-am văzut în această etapă, fiecare cu soluția ei, fără termene strânse și fără predici.
Greșeala întâi: așteptăm răspunsuri imediate
Dacă ai lucrat ani la rând într-un ritm vioi, e greu să accepți că acum lucrurile merg mai lent. Un mesaj trimis luni primește răspuns joi, iar cel trimis vinerea se pierde până marți. Nu pentru că ți se întoarce spatele, ci pentru că oamenii din alte părți sunt ocupați cu agende pe care tu nu le vezi.
Soluția este un mic sistem de urmărire, fără sofisticări. Un caiet sau un tabel cu patru coloane: cui am scris, când am scris, ce am spus, când revin. Sistemul îți ia din cap povara de a ține totul minte și îți dă voie să respiri între runde. Dacă după zece zile nu a venit nimic, mai trimiți un rând scurt, politicos, cu o întrebare nouă, nu cu o reluare a celei vechi.
Tăcerea nu e un verdict. E, de cele mai multe ori, doar o coadă, în care stau și alții, uneori mai mulți decât ar crede cineva, mulți dintre ei la fel de nesiguri ca tine. Iar cine știe că stă la coadă își poate folosi timpul pentru altceva decât să dea refresh la poștă.
Greșeala a doua: ne scuzăm de pauză, în loc să o explicăm
Mulți dintre noi, când scriem despre noi, începem cu o scuză: din păcate, am avut o pauză. Nu trebuie. Pauza nu e un defect, e un capitol, iar capitolele se prezintă sec și simplu, fără suspine. Două fraze sunt de ajuns: ce ai făcut în perioada respectivă și ce faci acum.
Dacă în acest timp ai învățat lucruri noi, spune-le. Ai coordonat o mutare, ai organizat un buget familial greu, ai urmat un curs sau ai ajutat o asociație locală. Toate acestea sunt competențe: planificare, răbdare, negociere. Se pot numi frumos, fără exagerări, și se pot lega de ceea ce caută cel de dincolo.
Pentru inspirație despre cum își povestesc alte femei parcursul, de la carieră la timp pentru ele, un loc pe care îl citim cu plăcere este Pentru Femei, un site cu sfaturi pentru ele și pentru cele din jurul lor, cu rubrici despre afaceri, finanțe personale și cariera. Nu găsești rețete miraculoase, dar găsești voci care îți amintesc că nu ești prima care a trecut pe acolo.
Greșeala a treia: rescriem la nesfârșit CV-ul
Foarte multe femei aflate la început de drum își reîmprospătează documentul zilnic: mută o virgulă, schimbă un font, rearanjează secțiunile. E o ocupație confortabilă, pentru că dă senzația de progres fără risc. Dar CV-ul perfect nu a angajat pe nimeni, iar versiunea a douăzeci și doua nu arată mult mai bine decât a cincea.
Decide o versiune, trimite-o și fixează-ți o zi, o dată pe săptămână, în care o mai poți ajusta. Restul zilelor le folosești pentru ceea ce chiar mută lucrurile: o conversație cu o fostă colegă, un mesaj către un manager pe care l-ai apreciat, o întrebare pusă la un eveniment profesional.
Un truc mic, cu un strop de umor: citește-ți documentul cu voce tare, ca și cum ai vorbi despre o prietenă. Dacă te oprești la o frază pentru că ți se pare prea modestă sau prea umflată, ai găsit locul de corectat. Restul poate rămâne așa cum e, chiar dacă nu-ți place fontul.
Greșeala a patra: comparăm drumul nostru cu al altora
Pe rețelele sociale, parcă toată lumea avansează, se mută, schimbă joburi. Tu, între două cereri, speli o farfurie și te întrebi dacă mai ai ce căuta în lumea asta. Comparația nu face decât să adauge presiune acolo unde nu e nevoie. Cei care postează reușite nu postează și mesajele rămase fără răspuns.
Soluția e să mărești puțin ținta: nu te compara cu nimeni de pe ecran, ci cu tine, de acum o lună. Ai învățat ceva? Ai vorbit cu cineva nou? Ai terminat un modul dintr-un curs? Fiecare dintre ele e un pas, chiar dacă nu apare pe niciun profil.
Dacă te gândești să pornești pe cont propriu, o mică afacere sau o activitate de consultanță, începe prin a citi ce se spune despre pașii de început. Pentru asta, secțiunea Afaceri de pe pentrufemei.eu adună texte despre femei în afaceri, finanțe și carieră, utile mai ales pentru partea de orientare. Nu le lua drept rețetă. Ia-le drept conversație cu oameni care au făcut deja asemenea pași, cu bune și cu rele.
Greșeala a cincea: ne subevaluăm când apare prima ofertă
După o perioadă lungă fără venit, prima propunere pare o salvare, iar noi suntem tentate să acceptăm orice. Înțelegem foarte bine reflexul. Dar o ofertă acceptată în panică are obiceiul de a deveni pragul de la care pornesc toate celelalte discuții. Dacă începi prea jos, vei urca greu.
Nu spunem să refuzi orice pe loc. Spunem să pui, înainte de răspuns, câteva întrebări simple. Cât mă costă drumul, programul și grija de acasă? Cât timp pot rezista fără venit, fără să iau decizii disperate? Ce primesc în plus: flexibilitate, învățare, contacte? Dacă răspunsurile sunt mulțumitoare, acceptă. Dacă nu, spune politicos că te mai gândești, ceea ce rareori strică ceva.
Pe teme de bani, un specialist în finanțe personale sau un contabil îți poate da răspunsuri adaptate situației tale, pe care noi nu le putem oferi. Principiul general rămâne însă același: nu decide dintr-o stare de urgență ceea ce poți decide dintr-una de calm.
Greșeala a șasea: încercăm să le facem pe toate singure
Când nimic nu se mișcă, instinctul e să ne retragem și să muncim în tăcere, ca să nu ne vadă nimeni cum ne zbatem. E reflexul cel mai comun și, din păcate, cel mai costisitor. Mare parte din ceea ce se întâmplă pe piața muncii trece prin oameni: o recomandare, o vorbă bună, o întrebare pusă la momentul potrivit.
Nu trebuie să ceri favoruri. E suficient să te lași văzută. Participă la o întâlnire locală, scrie o postare scurtă despre ce înveți, întreabă un fost coleg ce proiecte are. Dacă ai o prietenă care a trecut prin același drum, propune-i un schimb: ea te ascultă o oră despre cum te simți, tu o ajuți la ceva ce te pricepi mai bine. Mulți dintre noi am învățat mai mult din asemenea conversații decât din zece articole.
Și mai e un câștig discret: cine vorbește despre ce face începe să și creadă mai mult în ce face. După a treia conversație, nu te mai prezinți cu scuze, ci cu o frază limpede, spusă pe un ton firesc. Iar interlocutorul o reține mai bine decât orice document trimis pe e-mail.
Greșeala a șaptea: uităm că avem și pauze permise
Cine revine după o pauză vrea să recupereze tot, imediat. Se trezește devreme, lucrează seara, nu mai are timp de nimic. După două săptămâni, epuizarea îi arată cât de nerealist a fost planul. Un început bun seamănă mai degrabă cu un drum de munte decât cu o cursă: pas mic, respirație, pauză pe o piatră.
Programează în agendă momente de odihnă, la fel cum programezi o întâlnire. O plimbare, o cafea cu o prietenă, o seară fără ecrane. Nu sunt răsfățuri, ci o parte din muncă. Fără ele, tot ce urmează devine mai greu.
Un detaliu pe care îl uităm: odihna nu se câștigă după ce ai terminat tot, pentru că lista nu se termină niciodată. Se programează dinainte, ca orice altceva. Dacă ai o zi în care nu faci nimic legat de muncă, a doua zi te întorci mai limpede, cu idei care nu veneau când forțai. Mulți oameni își dau seama de asta abia după ce au mers luni întregi pe aburi, iar noi preferăm să o spunem din prima.
Ce faci mâine, fără să o iei razna
Alege două gesturi. Primul, un mesaj scurt către cineva cu care ai lucrat înainte, cu o întrebare simplă despre ce se mai întâmplă prin firmă. Al doilea, o pagină de caiet cu tot ce ai făcut în ultimii doi ani, scris fără modestie și fără exagerări. Lasă restul pentru săptămâna viitoare, când vei avea un tabel, un plan și, cu puțin noroc, primul răspuns la care visai. Până atunci, ține minte că o pauză nu șterge ce ai știut să faci; cel mult îți dă ocazia să alegi mai atent ce vrei să faci în continuare.
